Test de efort

Testul ECG de efort este o investigație neinvazivă  care se efectuează la indicația medicului cardiolog ce oferă informații privind funcționarea inimii în timpul exercițiului fizic și presupune pedalarea pe o bicicletă sau mersul pe o bandă, timp în care se monitorizează electrocardiograma și tensiunea arterială. Are așadar două componente: metoda de provocare a stresului și metoda de evaluare a efectelor efortului fizic asupra inimii.

Testul de efort ECG este rezultatul asocierii dintre cel mai „fiziologic” mod de provocare al stesului – efortul fizic și cea mai accesibilă metodă de depistare a efectului efortului asupra cordului – electrocardiograma.

Este utilizat pentru evaluarea capacității de efort la sportivi, în  reabilitarea cardiovasculară, în diagnosticul și aprecierea severității anginei pectorale, precum și în evaluarea pacienților ce au suferit intervenții pe cord (angioplastie, by-pass aorto-coronarian). Testul de efort este indicat ca măsură de screening la pacienții cu factori de risc cardiovascular (hipertensiune arterială, dislipidemie, fumat, diabet zaharat) indiferent de vârstă și la orice bărbat cu vârsta mai mare de 40 ani, sau femeie peste 50 ani. De asemenea, testul ECG de efort este recomadat la pacienții care prezintă una din următoarele simptome (dureri în piept, respirație dificilă la efort, palpitații), simptome ce sugerează existența unei boli cardiace ischemică. Este recomandat cel puțin o dată pe an la pacienții cu istoric de infarct miocardic și la pacienții cu angioplastie și implantare de stent. Sportivi amatori sau de performanță au indicație de a efectua un test de efort pentru evaluarea capacității funcționale sau pentru a depistata  situații în care efortul ar putea fi periculos pentru sănătate.

Cum se efectueză un test de efort?

Înainte de a efectua  un test de efort, pacientul este obligatoriu evaluat printr-un consult cardiologic care să includă efectuarea unei electrocardiograme și a unei ecografii cardiace cu scopul de a se exclude o afecțiune care să contraindice testarea. Apoi pacientului i se va explica desfășurarea  testului și va fi rugat să semneze un formular de consimțământ.

Testul de efort se poate efectua în orice moment al zilei. Este necesară eliminarea pilozității excesive  toracice în vederea explorării. Acest lucru va ajuta la menținerea electrozilor lipiți de piele. Se recomandă ca pacienții să fie îmbrăcați și încălțați comod, deoarece urmează să depună un efort fizic moderat. Este deasemenea recomandat ca pacienții să evite mesele abundente în orele dinainte de testarea la efort. Consumul de lichide trebuie să fie de asemenea moderat. Este important ca medicul să fie informat cu privire la schema de tratament urmată deoarece unele dintre medicamente (betablocante – bisoprolol, metoprolol, carvedilol, nebivolol / digitalicele – digoxin) trebuie să fie întrerupte înainte de investigație.

Este contraindicată efectuarea testului  de efort la mai puțin de 2-3 săptămâni de la debutul unei viroze respiratorii, deoarece aceste afecțiuni pot determina o afectare inflamatorie a inimii ascunsă (miocardita, care în timpul sau după efort  poate să duca la apariția unor tulburări severe de ritm cardiac sau a insuficienței cardiace acute.

Testul de efort constă în efectuarea unui efort fizic standardizat progresiv crescător ca intensitate, prin pedalarea la o bicicletă sau mersul pe un covor rulant, sub monitorizarea permanentă a electrocardiogramei și a tensiunii artriale. Durata acestuia este de regulă de o oră și include testarea propriu – zisă (15-30 minute), pregatirea prealabilă precum și recuperarea după test.

Testul se începe prin efectuarea unei electrocardiograme în repaus și măsurarea tensiunii arteriale. Apoi se aplică pe corp între șase și doisprezece electrozi, care sunt conectați la un aparat EKG și un calculator, ce monitorizează și înregistrează activitatea electrică a inimii în timpul efortului. La brațul pacientului se va monta o manșetă pentru măsurarea tensiunii arteriale în timpul testării. Testarea propriu-zisă presupune ca pacientul să pedaleze pe o bicicletă încercând să mențină o intensitate constantă, urmând un anumit protocol, care presupune creșterea în trepte a rezistenței la pedalat, fiecare treaptă a cate 30 W având durata de 3 minute. La sfârşitul fiecărei trepte de efort se măsoară tensiunea arterială şi se înregistrează un traseu ECG.  

Testul se oprește la inițiativa medicului cardiolog care asistă testul sau la dorința pacientului, la apariția unor simptome sugestive (durere anginoasă, vertij, dispnee), la scăderea sau creșterea excesivă a tensiunii arteriale sau frecvenței cardiace, la apariția tulburărilor de ritm cardiac, la apariția unor modificări ECG sugestive pentru ischemie miocardică sau la atingerea frecvenței cardiace țintă care, de cele mai multe ori, este frecventa maxima (egala cu 220 – vârstă in ani).  Atunci cand nu se atinge 85 % din frecvența cardiacă maximă, în absența altor criterii, testul de efort este neconcludent pentru depistarea ischemiei miocardice.

Testul de efort are valoare limitatp în următoarele situații:

  • Pacienții cu modificări pe electrocardiograma de repaus: bloc major de ramură stangă, hipertrofie ventriculară stangă, sindroame de preexcitatie (tip Wolf-Parkinson-White) sau subdenivelare de segment ST mai mare de 1 mm în repaus;
  • Pacienții purtători de stimulator cardiac;
  • Pacienții aflați sub tratament de lungă durată cu digoxin;

Efectuarea testării la efort are și o serie de contraindicații care trebuiesc cunoscute de pacienți:

  • Infarct miocardic acut sau alte sindroame coronariene acute în primele 48 de ore;
  • Ritmuri cardiace foarte lente sau foarte rapide precum și valori ale tensiunii arteriale necontrolate terapeutic;
  • Embolie pulmonara acută;
  • Miocardită sau pericardită acute;
  • Disecție acută sau cronică de aortă;
  • Stenoză aortică stransă;
  • Insuficiență cardiacă decompensată, cu fenomene congestive prezente;
  • Boli cardiace rare care se manifestă prin tulburări de ritm cardiac, în special ventriculare, care prezintă un risc crescut de moarte aritmică (displazia aritmogenă de ventrcul drept, tahicardia ventriculară polimorfă catecolaminică);
  • Dizabilitate fizică, senzorială sau mentală, care împiedică fie o bună colaborare medic-pacient, fie efectuarea în condiții de siguranță a testului.

Testarea la efort este în general o procedura sigură însă există și o serie de complicații cardiace sau non-cardiace care pot aparea. Conform studiilor efectuate aceste complicații sunt rare, analiza unui număr mare de pacienți testați la efort a arătat o mortalitate de 0,5 la 10.000 de teste efectuate.

Complicațiile cardiace rare și ele pot fi reprezentate de:

  • hipotensiune arterială;
  • insuficiență cardiacă acută;
  • ritmuri cardiace rare;
  • tahiaritmii ventriculare
  • infarct miocardic acut.

Fă o programare