Ecografie cardiacă

Ecocardiografia reprezintă la ora actuală metoda neinvazivă de elecţie pentru diagnosticarea şi urmărirea evoluţiei pacienţilor cu boli cardiovasculare. Reprezintă standardul de aur în cardiologie, cu ajutorul ei medicul poate vizualiza structurile cordului (cavităţile, valvele, muşchii). Ecografia cardiacă evaluează parametrii care definesc atât funcţia de contracţie a cordului, cât şi funcţia de relaxare a acestuia. Cu ajutorul ei, poate fi măsurată grosimea pereţilor inimii, pot fi vizualizate şi diagnosticate leziunile valvulare sau miocardice. De asemenea ecografia cardiacă permite şi analiza pericardului.

Cu ajutorul ecocardiografiei, putem pune încă de la naştere diagnosticul unor boli congenitale de cord, putem diagnostica la adulţi boli valvulare (insuficienţa sau stenoza valvei aortice sau mitrală), cardiomiopatii de diverse tipuri (dilatativă, hipertrofică sau restrictivă), precum si infarctul de miocard. Această metodă este singura care ne oferă informaţii despre starea protezelor valvulare implantate (urmărirea ecocardiografică fiind obligatorie pentru surprinderea cât mai precoce a eventualelor complicaţii care pot apărea).

Cum se efectueaza?

Pacientul trebuie să se dezbrace până la brîu și să se întindă pe partea stangă, cu brațul stăng sub cap. O sondă va fi plasată de medic pe pieptul pacientului, folosindu-se un gel special care ajută ca ultrasunetele să se transmită mai bine prin piele. Sonda este conectată printr-un fir la un aparat care procesează ultrasunetele și afisează imagini pe un ecran. Pulsații de ultrasunete sunt trimise cu ajutorul sondei prin piele și până la inima, apoi se întorc ca niște ecouri și sunt înregistrate de ecograf în timp real, astfel încât imaginile se sumează și arată nu doar structura ci și mișcarea inimii. Medicul plimbă sonda pe pieptul pacientului pentru a obține imagini cât mai clare și pentru a vedea inima din mai multe perspective, observându-se dacă există valve bolnave, îngroșări de perete cardiac sau defecte congenitale.

Investigatia poate dura între 10 și 60 de minute, în funcție de claritatea imaginii și de numărul de măsurători speciale necesare. Nu este necesară niciun fel de pregătire specială pentru ecocardiografie, pacientul poate mânca, bea și lua medicamentele în mod normal atât înainte cât și după aceasta. Important de știut este faptul că ecografia nu prezintă niciun risc, nu este invazivă, nu este dureroasă și poate fi repetată fară griji de câte ori este nevoie.

Ecocardiografia este necesară în cazul în care simţiţi cel puțin unul din simptomele:

– Dificultate în respiraţie, în repaus sau la efort;
– Oboseală excesivă;
– Umflarea picioarelor;
– Dureri toracice;
– Palpitaţii ale inimii;

Există însă și o serie de limitări ale ecografiei cardiace. Ultrasunetele folosite în ecografie se reflectă atunci când ating structurile organismului, datele rezultate fiind interpretate de un computer și transformate în imagini. Totuși, ultrasunetele au limi­tele lor, adică nu se pot folosi în cazul structurilor care conțin aer, pentru că în acest caz se reflectă în totalitate. Nici în cazul oaselor, când sunt absorbite total. Exami­narea cordului, situat în spatele plămânilor și al oaselor cutiei toracice, ridică unele probleme în acest sens. De aceea, în ecocardiografia transtoracică trebuie cautate anumite puncte, “ferestre”, prin care ultrasunetele pot ajunge la inimă.

Totuși, dacă există anumite situații particulare (de exemplu obezitate, sâni mari, afecțiuni pulmonare cronice ca emfizemul, caracterizat printr-o retenție crescută de aer în plămân sau o construcție particulară a cutiei toracice) rezultatele obținute pe această cale nu sunt concludente. În acest caz, se recurge la ecografia transesofagiană, în care transductorul care emite ultrasunetele și colectează “ecourile” este introdus prin cavitatea bucală în esofag, în apropierea inimii.

Fă o programare