Ecografie abdominală
- Acasă
- Investigații
- Ecografie abdominală
Ecografia abdominală este o metodă imagistică neinvazivă des întalnită în practică medicală. Este o investigație ce folosește ultrasunete pentru a produce imagini ale organelor din cavitatea abdominală în care nu se afla aer: ficat, colecist, pancreas, rinichi, splină, vezică urinară, uter, ovare, prostată. Este recomandată pentru evaluarea durerilor abdominale sau ca invesțigatie de rutină periodic la pacienții fără simtome abdominale.
Cum se efectuează?
Pentru efectuarea ecografiei abdominale pacientul trebuie să se dezbrace de hainele care acoperă abdomenul și să se așeze pe patul de consultație. Medicul va aplica un gel pe abdomen, care să asigure calitatea transmiterii ultrasunetelor cu ajutorul transductorului. Acesta va fi presat pe piele și mișcat pe toată suprafața abdomenului. Transductorul va transmite datele către un calculator care va transforma ultrasunetele în imagini ce vor fi afisate pe ecran. Ulterior, gelul va fi îndepărtat, iar pacientul se poate îmbrăca. Procedura nu dureaza mult timp, durata medie de examinare fiind de 10-15 minute.
Efectuarea procedurii nu necesită pregătire specială însă este recomandat ca pacientul să urmeze o serie de recomandări care cresc calitatea examinării și a rezultatului:
- Dacă ecografia se efectuează dupa ora 14.00, este recomandat ca pacientul să nu manance la pranz;
- Cu două ore înainte de examinare pacientul merge la toaleta să urineze. Bea 250 -300 ml apă, apoi nu mai bea, nu manancă și nu urinează până la examinare.
Ce informații oferă ecografia abdominală?
În funcție de zona abdominală investigată cu ajutorul ecografiei putem obiectiva:
- Litiază colecistică (pietre), polipi, Colecistită acută, Colecistită cronică;
- Formațiuni maligne sau benigne hepatice, chiste hepatice, steatoză hepatică;
- Formațiuni și chiste pancreatice, colecții lichidiene peripancreatice, Pancreatită acută (inflamație acută a pancreasului), Pancreatită cronică (inflamația cronică a pancreasului);
- Formațiuni splenice, marirea de volum a splinei;
- Litiază sau microlitiază renală , chisturi renale, formațiuni renale, dilatații renale;
- Marire de volum a prostatei;
- Formațiuni sau pietre la nivelul vezicii urinare;
- Formațiuni uterine sau anexiale;
- Hematoame intraabdominale în contextul unor traumatisme;
- Ingroșarea pereților stomacului, intestinului subțire sau a colonului;
- Diltații ale vaselor intraabdominale: anevrism aortă abdominală.
Limitele ecografiei abdominale:
- calitatea imaginilor este slabă în cazul în care se interpune gaz între transductor şi organul de interes (de exemplu vizualizarea pancreasului este dificilă la cei cu meteorism abdominal);
- adâncimea de penetrare a ultrasunetelor este mai mică la pacienţii obezi deci acurateţea imaginii va fi mai scăzută;
- nu penetrează structurile osoase;
- limita de rezoluţie este de 3 mm (nu pot detecta structuri mai mici de această dimensiune).
